Vocea celestă a doamnei Mina

Azi-dimineață m-am dus în centrul satului, să cumpăr lapte și o pâine de la magazinul din fața bisericii. Dar fiindcă îmi place mai mult laptele proaspăt, muls de la vacă, m-am interesat dacă în Adjudeni mai există cineva care crește vaci și vinde lapte proaspăt. Așa am aflat de la o femeie care cântă în corul bisericii că în apropiere, lângă firma de transport a d.lui Dorcu, vinde lapte d.na Mina Bogliș. 
– D.na Mina, zic eu surprins; solista de la cor? Da, chiar ea, îmi răspunde interlocutoarea cu o față veselă și cu bucurie în glas.

La auzul numelui doamnei Mina, deodată, în mine s-a trezit un întreg trecut care mi-a fermecat sufletul de când eram copil și până în ultimii ani. M-am văzut din nou în biserica veche din sat, vrăjit în fața decorului de Crăciun din altar și cu urechile ciulite la glasul de înger al doamnei Mina. Parcă o aud și acum cântând cu vocea ei clară, celestă, angelică. Glasul ei mă înfiora prin căldura și credința care transpirau în fiecare cuvânt, în fiecare notă și inflexiune muzicală. Nu avea absolvită academia de muzică, nici conservatorul, însă doamnei Mina Dumnezeu i-a dat multă sensibilitate, multă iubire, multă credință și toate acestea le punea în glasul ei, așa cum o mamă își pune toată căldura inimii ei de mamă atunci când îi cântă odorului din leagăn.

Vocea celestă a doamnei Mina

Și acum, când scriu aceste rânduri, în adâncul sufletului simt fiorul pe care îl simțeam totdeauna la sărbători și la liturghiile duminicale, când alături de cor, ea cânta ca solistă. Împreună cu regretatul dascăl Mihoc și cu cei care au venit după el, doamna Mina Bogliș a fost îngerul trimis de Domnul pentru a da un plus de sfințenie și frumusețe sărbătorilor creștine din satul meu natal. 

Adineaori m-am întors de la casa ei. Erau cu ea soțul și două fete care lucrează în Italia, dar care în fiecare vară se întorc la casa natală. Am văzut-o pe doamna Mina la fel cum o știu de când eram copil, cu privirea senină, cu glasul cald și duios. Vocea ei îți transmite un fel de puritate și sfințenie pe care nu poți să nu le remarci. Eu cred că vocea oamenilor care trăiesc credința și adevăratele valori are ceva aparte; te înfioară așa cum pe mine, de exemplu, mă înfioară vocea Paulei Seling.

Printre altele, îmi spunea doamna Mina că acum în sat mai sunt doar 22 de vaci; când eram copil, toate familiile creșteau o vacă. Poate că în curând, în Adjudeni nu va mai fi nicio vacă. Nu știu cât de mare ar fi pierderea aceasta pentru satul meu natal. Cred însă că dacă din memoria și din inima adjudenenilor va dispărea vocea doamnei Mina; dacă noile generații nu vor mai ști nimic despre acest glas angelic care a adus atâta bucurie și farmec sfânt în comunitatea noastră, aceasta ar fi cu adevărat o mare pierdere. Degeaba devenim noi acum bogați material, degeaba avem case mari, autoturisme și multe alte lucruri; dacă nu ne păstrăm cu gelozie patrimoniul nostru spiritual, suntem pierduți. Nu aș vrea ca într-o zi să cânte cucuvelele peste acoperișurile caselor din Adjudeni. Aș vrea, în schimb, ca glasul doamnei Mina să rămână viu și să răsune în inimile noastre; un glas pe care să îl păstrăm ca o sfântă și prețioasă moștenire.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.