Viața ca un camino (VI)

Camino ne eliberează din sclavia propriilor frici. Mulți m-au întrebat: Dar nu v-a fost frică să mergeți atâția km singur în necunoscut? Mărturisesc că la început mi-a fost frică și mă îngrijoram pentru multe lucruri. De fapt, îmi era frică nu de camino, ci de mine însumi și de nesiguranțele mele. Frica, de altfel, este cel mai mare dușman și nu este în afara noastră, ci ascunsă adânc în inima și gândurile noastre. Deși face parte din instinctul nostru de conservare, deci este ceva necesar, mulți dintre noi am acumulat multe frici, iar cauzele lor sunt multiple și nu este cazul să le analizăm aici. Spiritual vorbind, frica este un rezultat al comodității sau lașității noastre: Ne simțim bine în spațiul nostru de siguranță, unde putem controla totul fără mare efort și fără a risca ceva. Iar dacă de mici nu am fost educați pentru a înfrunta dificultățile, sau dacă ni s-a repetat mereu că nu suntem capabili de lucruri mari, o astfel de educație greșită ne poate face nu numai să nu avem curaj, dar într-un fel să ne temem chiar de noi înșine și de umbra noastră. Creatorul a pus în noi comorile sale și ne-a dat mulți talanți. Pentru a deveni puternici și ne a dezvolta personalitatea este necesară colaborarea noastră cu darurile lui Dumnezeu, iar această colaborare ne lărgește orizontul și descătușează în noi energii capabile să mute mult mai departe barierele care ne blochează în drumul nostru spre perfecțiune, atât cât aceasta este posibilă unui om, prin natura lui limitat și greșitor. Confruntarea cu dificultățile, cum se spune, sau te distruge, sau te face mai puternic. De cele mai multe ori, ne face mai puternici. Aceasta este concluzia majorității celor care au pășit pe Camino de Santiago.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.