Viața ca o călătorie spre acasă

Viața este o călătorie frumoasă cu dorul de acasă. Da, așa este viața, o călătorie în care pornim curioși și veseli, cu bucuria în suflet că vom descoperi oameni și locuri noi, că ne vom face mulți prieteni, că vom face multe fotografii, pe care apoi, întorși acasă le vom privi împreună cu cei dragi ai noștri, povestind despre tot ceea ce am văzut și auzit, despre toate locurile prin care am fost și despre oamenii pe care i-am întâlnit.

Viața este o călătorie frumoasă și plăcută doar dacă ai un loc al tău, ”acasă”, adică dacă ai cui povesti tot ceea ce vezi. Acel ”acasă” nu trebuie să fie neapărat o casă, ci în primul rând o inimă în care să ai locul tău și căreia să-i povestești cu bucurie și plăcere tot ceea ce îți rezervă sau îți oferă viața aceasta. A pleca singur și a te întoarce singur dintr-o călătorie reprezintă un fel de corvoadă, la fel cum a pleca singur și a te întoarce singur de la o petrecere, aceea nu mai este petrecere, ci o obligație de care trebuia să te achiți.

Călătoria vieții noastre este frumoasă și plăcută doar dacă ai o casă din care să pleci și în care să revii. Viața oricum este o călătorie pentru noi toți, dar cine nu are casa lui, acela rămâne un rătăcitor nefericit pe drumurile acestui pământ.

Dumnezeu ne-a dat ochi pentru ca să privim cu bucurie, mirare și recunoștință toate frumusețile acestei lumi pe care el a creat-o. Dar tot el ne-a dat și o inimă care trebuie să devină casa altei inimi, o casă în care celălalt călător, partenerul nostru de drum, să poată reveni oricând pentru a-și povesti în liniște și cu plăcere călătoria lui prin viață.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.