Taci pentru a putea asculta

Mulți creștini spun: Am fost la cutare călugăr sau preot, căci este un ”om cu har”. Ce vor să spună aceste cuvinte? Vor să spună următoarele: Vorbindu-le acestor oameni ai lui Dumnezeu, respectivii credincioși s-au simțit înțeleși iar cuvintele acestora le-au transmis o lumină și un har mai mare decât le-ar fi găsit la alții. Și dacă așa este, de ce se întâmplă acestea? Pentru că în oamenii ”cu har” vorbește mai mult Duhul lui Dumnezeu decât eu-l omenesc. De fapt, fiecare dintre noi l-am primit pe Duhul Sfânt încă de la botez, doar că apoi pe parcursul vieții acestui Duh trebuie să-i facem un loc cât mai mare în sufletul nostru. Duhul Domnului are nevoie de spațiile noastre interioare pentru ca să poată întreaga noastră ființă; pentru ca el să poată vorbi în noi și prin noi, altora. Iar pentru aceasta, este necesar să învățăm a tăcea și să facem liniște în noi și în jurul nostru; altfel, glasul lui nu se poate auzi, fiind acoperit de glasul eu-lui nostru. Cel care vrea să se apropie mai mult de Dumnezeu, trebuie să învețe să tacă, pentru ca astfel să se umple de înțelepciunea vocii Duhului Sfânt. Oamenii cu har meditează mult, se roagă mult și de cele mai multe ori preferă să tacă decât să vorbească. Iar dacă vorbesc, o fac doar atunci când cu adevărat este nevoie și când alții le cer un sfat sau o părere.

Astăzi se zice că toți vor să vorbească, dar nimeni nu vrea să asculte. Suntem invadați de vorbe, de cuvinte și nu de puține ori ne simțim agresați de cei care vor neapărat să ne fure măcar câteva minute în care să ne spună de cele mai multe ori nu ceea ce ne este nouă de folos, ci ceea ce au ei în plan, spre avantajul lor. Duhul lui Dumnezeu nu caută propriul avantaj sau interes, că el are plinătatea calităților și a fericirii. Acest Duh este iubire, lumină, căldură, viață care se comunică omului, atunci când întâlnește un canal bun de comunicare, iar aceste canale sunt oamenii ”cu har”. Când omul lui Dumnezeu se roagă pentru cei care îi cer rugăciunea, de fapt, nu el se roagă, ci Duhul Domnului intervine în favoarea celui care îl invocă și-i cere harul.

În individualismul caracteristic lumii noastre, omul se plasează în centru iar pe Dumnezeu îl împinge la periferie. În măsuri diferite, fiecare suntem tentați să ne plasăm în centru, să ieșim în față, să ne facem auzită vocea, chiar și atunci când nimeni nu vrea să ne asculte. Mă gândesc la mine însumi și nu de puține ori mă întreb dacă ceea ce spun aici este necesar altora, sau mai mult vreau să ies eu în evidență.
A ști să taci și a-l lăsa pe Duhul Domnului să vorbească îți mărește spațiile inimii și creează suficient loc în ea pentru a putea intra și alte inimi care își găsesc aici un loc plin de căldură, lumină și ospitalitate.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.