Sunt ca voi

Cu siguranță, radiem de bucurie atunci când luăm premiul I și suntem felicitați în fața clasei și chiar a școlii. Ni se citește bucuria în ochi atunci când citim fluturașul de salariu, iar prima cifră nu este 1 sau 2, ci 4, 5, 6 sau chiar mai mare. Suntem bucuroși în inima noastră, mâncăm mai cu poftă și dormim mai adânc atunci când alții ne laudă și ne recunosc meritele (reale sau umflate, false). Suntem bucuroși și mulțumiți de noi înșine atunci când ne merge bine și se împlinesc planurile pe care le avem. Suntem bucuroși în aceste situații și multe altele asemănătoare, pentru că în toate nu suntem ca și codașii clasei, ca cei cu salariul minim pe economie, ca mulțimea celor pe care nu-i laudă nimeni.
Și cu cât ne ridicăm mai mult deasupra altora (suntem preoți, nu simpli mireni; avem vilă și nu locuim într-o garsonieră cu chirie sau într-un apartament amărât; suntem primari și nu simpli cetățeni; avem forme perfecte, apetisante, mușchi și tatuaje la vedere, etc), cu atât bucuria noastră crește. Ceea ce însă pricepem mai greu, sau nu vrem să acceptăm este faptul că această bucurie ascunde mult egoism și narcisism și nu este profundă și nici de lungă durată.

– Adevărata bucurie este atunci când simți că aparții neamului omenesc, așa cum este el, cu bune și cu rele. Atunci când te simți fragil și în pericol de a fi bolnav, atunci empatizăm mai bine cu toți cei care suferă și cad pe cale; și nu sunt puțini, ci aș spune că formează majoritatea. Atunci când faci parte din mulțimea imensă a celor care aspiră (oftând adesea) după dreptate, atunci te simți bucuros că aparții acestei lumi; că nu ești singur. Atunci când îți recunoști fragilitatea sau chiar păcătoșenia, atunci ești bucuros, căci, în sfârșit te-ai întâlnit cu tine însuți și ți-ai văzut adevărata față. Atunci când nu faci pe sfântul și smeritul, ascunzându-ți ipocrizia, atunci simți bucuria de a fi privit cu iubire de Isus de pe cruce. Atunci când te simți egalul tuturor, abia atunci te simți om cu adevărat. Ești bucuros atunci când te simți tovarășul de drum al celorlalți, care cad și se ridică, plâng și râd, câștigă și pierd. Atunci când suntem ca toți ceilalți, atunci suntem cel mai aproape nu doar de semenii noștri, ci de însuși Dumnezeu, care este Emanuel, adică Dumnezeu cu noi.

PS: Dar dacă sunt ca voi, în acest caz ce mai așteptați de la mine și ce aș mai putea să vă spun aici?

2 gânduri despre „Sunt ca voi

  1. Nu stiu cum sa comentez la aceatsa postare dar incerc ! Eu ma simt bine cu oamenii simpli si caut oameni de la care pot invata ceva bun pentru suflet! Imi plac preotii care stiu cum sa ne calauzesca viata spirituala de care avem nevoie! D-voastra suneti si preot si profesor, pai cum sa nu avem nevoie sa va citim invataurile ? Va multumim!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.