Sfiala

Știați că universul este sfios, începând de la firul de iarbă și până la galaxii? Nimic nu se dezbracă în văzul tuturor și nu-și arată intimitatea sa profundă, începând de la atom și până la planete. Întreaga creație este învăluită într-o mantie a misterului pe care mințile celor mai mari oameni de știință abia dacă îl percep. Ceea ce noi cunoaștem despre această lume și despre noi înșine (despre creierul nostru, de exemplu) este mult mai puțin decât ceea ce nu știm. Frumusețea și misterul lumii nu sunt declarative și nu se autopropun cu surle și trâmbițe pentru că însuși Creatorul lor este sfios, retras, timid și nu pătrunde cu cizmele în sufletul nimănui. Dumnezeu preferă tăcerea, iar când vorbește o face cu delicatețe, șoptit, fără a ne lovi timpanul cu sute de decibeli. Dumnezeu trece discret prin lumea noastră zgomotoasă, iar vocea lui este mereu precum o șoaptă de iubire pe care doi iubiți și-o spun în taină, în cea mai profundă intimitate a ființelor lor.

Avem nevoie de o privire înțeleaptă pentru a vedea o frumusețe care nu este în lipsa de pudoare verbală, vestimentară sau comportamentală cu care cultura și civilizația noastră a ajuns să se mândrească (Vezi ”Copiii spun lucruri trăsnite”, ”Big brother”, emisiuni televizate în care toate rufele se spală în public, etc ). Îmi este dat să aud în mijloacele de transport în comun sau în alte locuri publice tot felul de discuții pe care părinții sau bunicii mei nu cred că le-ar fi avut niciodată. Cred că mulți dintre noi am pierdut parțial sau chiar total simțul pudorii și al respectului pentru propriul trup și cel al altora. În această privință, au dreptate musulmanii să ne acuze pe noi creștinii și să ne considere niște decăzuți care și-au făcut de rușine credința lor.

Mă întreb: De ce oare cu atâta ostentație cultura și mentalitatea contemporană aduce în public ceea ce reprezintă intimitatea profundă a ființei noastre? De ce trebuie să strigăm la nesfârșit și cât ne ține glasul, sau puterea difuzoarelor, ”te iubesc”? Oare nu este mai normal și mai natural ca ”te iubesc” să fie șoptit în taină la urechea persoanei iubite? De ce moda este și provocatoare? Cui folosește? Oare nu cumva am pierdut contactul cu misterul profund al creației și al vieții, mister care nu poate fi explicat și pus pe tarabă, în văzul tuturor, așa cum punem la vânzare o legătură de pătrunjel? De la concepere și până la mormânt, adevărul profund al vieții noastre este învăluit într-o aură de mister și ne va fi revelat pe deplin doar în ceruri, în lumina Celui care este Lumina.

O frumusețe care se despoaie de intimitatea ei își pierde din valoare, așa cum modestia dispare în cuvintele noastre de lăudăroșenie. Adevărata frumusețe este în primul rând cea a inimii și gândurilor noastre, iar acestea nu ies ostentativ în față, ci așteaptă să fie descoperite. Prietenia, ca și iubirea, nu au nevoie de cuvinte multe sau de spectacol în văzul tuturor, ci de intimitate, de solidaritate tăcută și generoasă, de îmbrățișări zilnice, tăcute și discrete.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.