Să nu-mi iei speranța!

Multe lucruri pot lipsi în viața unui om: o casă, banii, un serviciu, o familie, prietenii sau chiar sănătatea. Ceea ce însă nu-i poate lipsi pentru ca să trăiască este speranța. Chiar și unui pușcăriaș condamnat pe viață, nu-i bine să-i iei speranța. Ajută-l să creadă că într-o zi, nu se știe când, o îmblânzire a pedepsei, o amnistie îl va scoate din închisoare și va trăi din nou în libertate.

Ești cinic cu sufletul unui copil dacă îl tai visele și-i spui că lumea jucăriilor lui este o pură iluzie. La fel, ești cinic dacă unui tânăr îi tai aspirațiile după o iubire și o viață fericită alături de aleasa inimii lui. Chiar și unui bolnav de cancer trebuie să-i lași speranța vindecării printr-un leac miraculos care încă nu există, dar ar putea fi inventat.

Ceea ce i-a ținut în viață pe deținuții politic din temnițele comuniste a fost credința într-un Dumnezeu milostiv și speranța că va veni o zi a eliberării lor.

Ceea ce ne face pe noi să lucrăm câmpurile, să îngrijim pomii și tot ce crește pe pământ chiar și în perioadele secetoase este speranța în norii care vor veni și-și vor revărsa apa peste ogoarele și grădinile noastre. 

Ceea ce ne face să rămânem credincioși într-o lume care uită de Dumnezeu este speranța în puterea și milostivirea lui fără margini pentru noi, așa păcătoși cum suntem.

Ceea ce ne ajută să nu-i întoarcem spatele celui care ne-a supărat este speranța că într-o zi se va căi de fapta lui și va dori să ne împăcăm și să trăim în pace și bună înțelegere.

Cât suntem pe acest pământ, toți trebuie să reprezentăm o speranță pentru semenii noștri. Privindu-ne, în fiecare om ar trebui să trezim speranța într-o lume mai bună și mai dreaptă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.