Să ne rugăm pentru toți cei care sunt în conducere

„Preaiubitule, îndemn, înainte de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru regi şi pentru toţi cei care sunt în conducere, ca să ducem o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi demnitatea. Aşadar, vreau ca bărbaţii să se roage în orice loc ridicându-şi mâinile sfinte, fără mânie şi ceartă. ” (Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 2,1-3.8)

Așa îi scria sfântul Paul discipolului Timotei acum două mii de ani, dar cât de actual este acest îndemn! Oamenii continuă să se războiască, iar puternicii lumii, dacă nu există un război, îl inventează. Și animalele se războiesc între ele, dar atât cât le este necesar pentru a supraviețui, iar atunci când s-au săturat, se liniștesc; chiar și cele mai feroce dintre ele. Omul, în schimb, gândește războiul și îl pregătește până în cele mai mici detalii, făcându-l credibil, ba chiar necesar în ochii semenilor săi. Cu puterea inteligenței și voinței sale, omul declanșează și susține războaie absurde, monstruoase, distrugătoare de popoare, culturi și civilizații. Omul își poate pune cele mai mari daruri primite de la Dumnezeu (inteligența și voința) în slijba răului, adică a Diavolului. Omul poate face pact cu Cel care îl distruge, cu Satana, un pact care nu este o ficțiune literară, așa cum este pactul din opera Faust a lui Goethe.

Refuzând lumina care îi vine de sus, ochii omului își pierd vederea și nu mai reușesc să vadă unde este limita dintre bine și rău. Iar inima lui, făcută pentru a iubi, poate să urască și să-l considere pe semenul său un dușman care trebuie eliminat, ucis. Omul poate cădea în puterea Satanei, care face din el un sclav care îi execută planul de nimicire a celorlalți oameni și a ambientului vital în care aceștia trăiesc. Să ne gândim nu numai la războaiele dintre oameni, dar și la atentatul asupra spațiului vital în care trăim, adică pământul care este casa noastră comună.

Forțele binelui sunt mult mai mari decât cele ale răului, dar noi nici nu de dăm seama de aceasta, și adesea ne sperie mai mult zgomotul unui copac care cade decât să ne bucure o întreagă pădure care crește în tăcere

În lumea în care trăim există oameni răi; există forțe și structuri ale păcatului și ale morții. Oare nu cumva ne-a prins o toropeală, o lene și un dezinteres care ne fac să dormim în timp ce Cel Rău seamănă neghina în ogorul Domnului? Trăim într-o civilizație care la suprafață strălucește, dar care ascunde în spatele ei un rău înspăimântător. Acest rău pornește din mintea și inima noastră, din păcatele noastre; iar noi ne considerăm drepți, iar la spovadă nu prea mergem, căci am pierdut conștiința păcatului. Pentru a nu ajunge să fim dominați și apoi distruși de Cel Rău, în fiecare zi trebuie să ne batem pieptul pentru păcatele noastre, să le mărturisim și să nu le mai comitem. Căci, secolul nostru sau devine religios, sau riscă să distrugă omul și viața lui pe acest pământ.

O altă atitudine pe care trebuie să o avem este cea a curajului în lupta cu răul din noi și din lume. Oare de ce ne încrucișăm brațele, de ce suntem pesimiști și spunem că în România nu-i de trăit și plecăm din această țară? Oare chiar nu se poate trăi în România? Și aici cine trebuie să schimbe lucrurile? Mă intrigă, ba chiar mă revoltă toate acele persoane care spun că dacă nu le dai bani medicilor, aceștia nu te tratează și te lasă să mori cu zile. Este complet păguboasă atitudinea tuturor acelora care nu merg la vot, spunând că în această țară toți sunt corupți, sau devin corupți după preluarea puterii. Cu o astfel de gândire și atitudine nu vom ieși niciodată din mizerie și corupție. Curajul, determinarea și înfruntarea răului trebuie să devină modul nostru de viață zilnică.

Forțele binelui sunt mult mai mari decât cele ale răului, dar noi nici nu de dăm seama de aceasta, și adesea ne sperie mai mult zgomotul unui copac care cade decât să ne bucure o întreagă pădure care crește în tăcere. Creatorul a sădit în noi un potențial enorm, în bună parte încă necunoscut și nefolosit. Chiar și această rețea de socializare ar trebui să o folosim pentru a răspândi în jurul nostru credința, binele și adevăratele valori.

Să avem o duminică frumoasă și binecuvântată de Dumnezeu cu tot ce ne dorim bun și frumos!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.