Pofte și neliniști

De ce oare copii de astăzi adună în camerele lor zeci sau poate sute de păpuși și jucării de tot felul? Pentru că așa îi educă părinții, lăsându-se conduși de publicitate și reclame. Pentru că cei cărora le-au dat viață devin din ce în ce mai puțin proprietatea părinților, și tot mai mult a societății de consum. Și așa se întâmplă și cu adulții; cu toții devenim sclavii societății de consum.

De mic, copilul este învățat să aibă pofte, iar când ajunge adult este deja plin de pofte de tot felul. Poate sosi și un moment în viață în care să fim suprasaturați de pofte și în viața noastră se se instaureze plictiseala și apatia față de toți și de toate. Dar până a se ajunge la acel moment, majoritatea oamenilor se lasă duși de nenumăratele lor pofte. Ce sunt toate aceste pofte? Ele exprimă multele noastre nevoi nesatisfăcute. Educația și cultura laică și materialistă ne prezintă mereu în fața ochilor bunuri și plăceri care nu pot răspunde aspirațiilor noastre profunde, spirituale, care aparțin de esența ființei umane. Foamea și setea pot fi satisfăcute ușor printr-o farfurie cu mâncare și un pahar cu apă, dar aspirația după fericire nu poate fi hrănită cu surogatele oferite de societate. Acestea hrănesc poftele pe care le avem și nu de puține ori ne îmbolnăvesc sufletește, așa cum ne slăbesc imunitatea și ne îmbolnăvesc trupul multele alimente pe care le consumam și care numai bio și sănătoase nu sunt.

În afară de multele noastre pofte, mai avem ceva care nu ne lasă în pace, și anume neliniștile sau stările noastre de agresivitate. Avem multe temeri sau frici cărora nu le găsim o explicație logică, la fel cum devenim agitați sau reacționăm agresiv în fața anumitor persoane sau situații. Aceste stări sunt expresia unor conflicte sau neîmpliniri interioare, afective sau relații interumane nesoluționate. Este adevărat că în modul cum ne manifestăm își spune cuvântul temperamentul, dar nu trebuie ignorat trecutul nostru cu tot ceea ce a însemnat el ca relație cu părinții și cu alte persoane apropiate mediului în care am trăit. O carență afectivă din primii ani ai vieții sau din copilăria noastră ne va conduce în perioada adolescenței, tinereții sau maturității spre căutări continui, adesea false și deviate, ale unei afectivități care să umple un gol interior format încă din primii ani fragedă copilărie. La fel cum relațiile cu cei apropiați nouă, dacă au fost tensionate, sau lipsite de maturitate și profunzime, vor cauza în noi tensiuni în relațiile cu persoane care nu ne-au făcut niciun rău. Sau ne vor păstra într-o stare de imaturitate și superficialitate și față de probleme fundamentale ale vieții, cum ar fi credința, idealurile înalte și chiar mântuirea sufletului nostru.

Ceea ce cred că ne lipsește adesea este autocunoașterea și confruntarea sinceră și deschisă cu noi înșine, fapt care ne aruncă într-un activism și consumism care vor rămâne mereu un surogat al fericirii. Nu știu dacă vom reuși vreodată să ne eliberăm de pofte și neliniști, dar ceea ce cred că este posibil este coabitarea noastră pașnică cu acești musafiri interiori și din dușmani să ni-i transformăm în locatari aproape simpatici. Procedând astfel, cred că și ei vor fi mai puțin agresivi cu noi și măcar din când în când ne vor lăsa în pace. Căci a încerca să smulgi răul din rădăcină este traumatic și riști ca odată cu buruiana să smulgi și planta cea bună. Soluțiile soft dau rezultate mai bune și de lungă durată. Și nu-i așa că atunci când nu sari direct la gâtul adversarului este posibil să mergi împreună cu el la o bere?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.