Pensionarii să stea acasă?

Cele ce urmează se petreceau nu demult într-un autobuz din Iași, la o oră potrivită a dimineții, când elevii pleacă la școală, mulți adulți se îndreaptă spre locul de muncă, iar cei de vârsta a treia merg la piață sau la farmacie, dacă mai au vreun ban din amărâta de pensie cu care să-și cumpere medicamente. Într-o stație urcă și un grup de elevi zglobii, veseli și zgomotoși și se împing ca să-și facă loc în autobuzul plin până la refuz. Urcă și o femeie între două vârste, cam nervoasă și agitată. Poate nu a dormit bine, sau nu-i merg bine treburile acasă, sau poate se teme să nu întârzie la serviciu. Oricum, își face loc cu greu și fiindcă în fața ei sunt câteva persoane în vârstă, izbucnește cu voce tare: Acum și-au găsit și ăștia să iasă. Nu-i stă boala acasă și să iasă când nu-i aglomerat. Acum, ne încurcă pe noi. Of! Și continuând în același ton, doamna noastră își continuă protestul și nemulțumirea contra bătrânilor pensionari care îi încurcă pe elevi, pe cei tineri și întreaga clasă muncitoare. Se găsesc și câțiva elevi să-i țină isonul doamnei mânioase, exprimându-se și ei cam în aceeași termeni față de bătrânii pensionari. Contra acestor jigniri grave aduse bătrânilor pensionari se aude vocea unui bărbat care le strigă protestatarilor: Dar voi nu aveți părinți și bunici? Mergeți acasă și ucideți-i pe toți, ca să nu vă mai încurce. Rușine să vă fie! Nu aveți pic de respect pentru cei care v-au dat viață și v-au crescut! Rușine să vă fie, dacă mai știți ce-i aia!

Pe scurt, aceasta este scena care s-a desfășurat în orașul nostru, binecuvântat cu prezența moaștelor sfintei Paraschiva, cu atâtea biserici, școli, universități și locuri unde se răspândește spiritualitatea și cultura. Cazul mi l-a povestit o persoană care a fost martoră la această scenă penibilă, lipsită de umanitate, bun simț și respect elementar pentru cei care ne-au dat viață și fără de care nici femeia protestatoare și nici elevii nu ar fi în această lume. Eu mă întreb ce au simțit în inima lor pensionarii noștri auzind aceste cuvinte. Se spune că formăm o țară și o societate bolnavă (sau doar lipsită de educație?) și în pofida celor trei decenii de când ne-am eliberat de Ceaușescu și de sistemul și ideologia comunistă, mentalitatea și comportamentul multora suferă de niște boli de care, din păcate, constat că nu sunt vindecate nici tinerele generații. S-a creat un fel de prăpastie între generații: Copii stau la aceeași masă cu părinții și nu au ce discuta cu ei, decât să le ceară de mâncare, ca și cum părinții ar fi un fel de chelneri. În planurile de viață ale tinerilor, bătrânii nu intră în niciun fel, decât doar ca să mai aibă grijă de copiii lor, ei fiind ocupați cu jobul. Mormintele bunicilor sunt invadate de bălării; și exemplele pot continua. Noi toți, copii, adulți, bătrâni, toți la un loc, ce fel de societate formăm? Ce lume lăsăm în urma noastră? Ce vor crede despre noi generațiile viitoare? Sau, oare nu cumva, cu astfel de moduri de gândire și comportament lăsăm posterității o lume nu doar necreștină, dar lipsită și de cele mai elementare legi și reguli ale unor oameni normali?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.