Pe cine ai atins?

”O femeie care avea hemoragie de doisprezece ani şi care suferise multe de la mulţi medici şi îşi cheltuise [toată] averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău, auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina; căci îşi zicea: „De voi atinge chiar şi numai hainele lui, voi fi salvată”. Îndată, hemoragia ei s-a oprit şi a ştiut în trupul ei că a fost vindecată de boală” (Mc 5, 25-29)

Când ne atinge harul lui Dumnezeu, sau, mai bine zis, când ne atinge însuși Dumnezeu, atunci suntem vindecați, adică eliberați din păcat; și nu de puține ori, atingerea lui Dumnezeu ne vindecă și bolile trupului nostru. Când un medic atinge cu bisturiul răul din tine, deja ești pe calea cea bună a vindecării. Când suntem mici, părinții, mai ales mama, nu doar ne ating, ci ne strâng strâns la pieptul lor, iar în brațele lor ne găsim fericirea. Două persoane care se iubesc, se ating, se îmbrățișează, transmițându-și una celeilalte viață, bucurie, căldură sufletească și trupească.

De ce oare, cu trecerea anilor, nu ne mai atingem, nu mai comunicăm între noi cu ființele noastre? De ce, mai nou, comunicăm cu niște obiecte reci și anonime numite smartphone-uri, tablete sau laptopuri? Prin ecranul lor ne trimitem unii altora inimioare, pupici și îmbrățișări; suntem ”atinși” rău de tehnică, de niște simple obiecte. Așa riscăm să devenim și noi niște roboți, niște obiecte, și la fel să-i considerăm și pe ceilalți.

Mijloacele de comunicare sunt bune, dar niciodată nu pot înlocui omul, iar adevărata comunicare între noi este cea directă, personală. Doar într-o astfel de comunicare, ”atingerile” noastre sunt benefice, nouă și celor cu care relaționăm. Din păcate, de multe ori relațiile noastre înseamnă simple texte sau pretexe care maschează egoismul, comoditatea sau falsitățile noastre.

O viață frumoasă și sănătoasă înseamnă relații prin ”atingere” directă cu semenii noștri, relații care întotdeauna trebuie să plece dintr-o inimă deschisă, caldă și generoasă. Nu poate exista prietenie adevărată fără să-ți atingi prietenul, să-l îmbrățișezi și când îi merge bine, dar mai ales când este în necaz sau suferință. Nu poate exista iubire fără atingerea persoanei iubite. Nu poate exista vindecare, dacă nu atingi rana și suferința proprie sau a altora.

Pământul acesta, ca să poată avea viață, trebuie neapărat să fie atins de razele soarelui, de apă și de aer. În atingerile noastre este prezentă atingerea lui Dumnezeu care ne însănătoșește, așa cum a făcut cu femeia bolnavă de hemoragie.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.