Pâinea fraternității noastre

A mânca împreună la aceeași masă nu înseamnă doar a ne hrăni trupul cu aceeași mâncare pe care o mănâncă toți cei prezenți. Alimentele pe care le consumăm hrănesc nu doar trupul, ci și foamea după a fi împreună cu ceilalți. Suntem sociali prin natura noastră, iar a mânca la aceeași masă, dar fiecare uitându-se doar în propria farfurie, sau ținând într-o mână furculița și în cealaltă smartphone-ul, reprezintă o anomalie și un semn evident că între comeseni nu există comuniune adevărată, ci doar prezență fizică apropiată.

Pâinea cea de toate zilele trebuie să hrănească umanitatea noastră comună și viața noastră care nu poate să fie frumoasă, rodnică și plăcută dacă nu este trăită împreună cu bucuriile și necazurile celorlalți. Din păcate, sunt oameni care locuiesc în aceeași casă, lucrează în aceeași instituție, se intersectează zilnic, dar în interiorul lor, fiecare merge pe propriul drum și sunt niște străini unii pentru alții. Mass-media și tehnica ne-au acaparat în mrejele lor, ne-au făcut dependenți de ele, iar între noi s-a instalat înstrăinarea, răceala, indiferența și egoismul. Văd atâția tineri care într-o zi țin ore în șir smartphone-ul în mână, dar nu știu dacă țin de mână o persoană măcar cinci minute. Văd atâtea persoane care merg pe trotuar cu ochii fixați în ecranul gadget-ului lor, sau cu căștile în urechi și nu-și dau seama pe lângă cine trec. Formăm comunități virtuale în care ne împărtășim poze, mesaje scurte și emoticoane, dar nu suntem capabili să formăm o comunitate reală, solidară la bine și la greu.

Pâinea de pe mesele noastre trebuie să redevină semnul comuniunii umane și creștine, așa cum este Euharistia pe care o primim la Sfânta Liturghie. Dumnezeu ne oferă pâinea cea de toate zilele pentru a face din noi toți o mare familie al cărei tată este el, iar Cristos devine fratele nostru.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.