Liberi sub soare, bucuroși și recunoscători

Viața este în primul rând un dar pentru care trebuie să fim recunoscători și nu o proprietate de care să ne alipim inima și gândul și cu care să facem ceea ce vrem. Este foarte important să avem o filosofie sănătoasă a vieții și să știm să privim cu înțelepciune, atât pe noi înșine, cât și lumea care ne înconjoară. Viața este ca o floare pe care o admiri, de care te bucuri, dar pe care nu o rupi, ci o îngrijești cu drag și abia dacă îți permiți să-i atingi petalele. Așa trebuie să ne privim propria viață, ca și cea a altora. Nu suntem proprietarii acestei lumi, ci administratorii credincioși și înțelepți ai unei grădini plină cu de toate, al cărei proprietar este Creatorul ei. Cu nimic am venit în această lume și cu nimic vom coborî în mormânt. Aceasta este marea lecție a egalității universale a omului, pe care, însă, din păcate, mulți o uită în scurtul răstimp în care fac umbră pământului. O viață frumoasă înseamnă detașare de bunurile acestei lumi, chiar dacă pe toate le avem (sau ar trebui să le avem) la dispoziție.

Este bine ca soțul să se bucure de soția lui, și invers, dar niciodată unul să nu-l considere pe celălalt proprietatea lui. Este bine să ne bucurăm de bucata de pâine pe care o mâncăm, dar să nu uităm niciodată să-i mulțumim Domnului că ne-o dă în fiecare zi. Este bine să respirăm aerul proaspăt și oxigenat, dar să nu uităm să-i mulțumim Creatorului că ni l-a dat în dar (curat, nu plin de noxe) încă de când a creat cerul și pământul.

O viață frumoasă este aceea în care suntem recunoscători și ne bucurăm de tot ceea ce avem, de tot ce vedem în jurul nostru, dar nu ne alipim inima de nimic, căci totul este trecător ca floarea câmpului. Dumnezeu ne-a creat liberi și niciun lucru sau persoană nu trebuie să ne domine, să ne limiteze sau să îngrădească libertatea noastră. A nu ne alipi inima de bunurile acestei lumi, a rămâne detașați chiar și lângă persoana pe care o iubim cu toate puterile noastre înseamnă a fi liberi și a rămâne liberi într-o lume care ne ademenește zilnic, pentru a ne prinde în mrejele ei. Între ademenirile cele mai periculoase se numără puterea, banul și avuțiile și plăcerile dezordonate. Să fim foarte atenți la șoaptele acestor sirene care ne pot fura cel mai mare dar al vieții, libertatea.

Să privim ziua de astăzi liberi, bucuroși și recunoscători că Domnul vieții ne-a mai oferit încă o zi pentru a-l lăuda și a ne bucura împreună de tot ceea ce avem, de tot ceea ce suntem, de tot ceea ce putem face bun și frumos pentru slava lui și binele nostru, al tuturor.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.