Lecția de viață

Nu sunt pentru nimeni persoana perfectă, dar încerc să-mi trăiesc viața în maniera cea mai frumoasă și mai bună pe care mi-o indică mintea și o dorește inima mea. Încerc să-mi fac viața perfectă pentru mine și mă lupt cu neputințele, dubiile și fricile mele. Într-o lume care mimează fericirea și-și ascunde durerile, neputințele și căderile, mie nu-mi este rușine să spun că sunt un păcătos, care însă nu arată cu degetul pe nimeni; în schimb, îmi bat pieptul pentru păcatele mele. Știu că nu sunt un erou, că nimeni nu-mi va ridica statuie; încerc însă să-mi țin dreaptă coloana vertebrală, să nu mă hrănesc cu mizerii și să nu calc în ele.

Mă accept așa cum sunt, cu bune și cu rele și nu cer un spațiu larg în care să mă desfășor. Știu că locul meu în lume îl construiesc în spațiile mici ale inimii și minții mele și totul începe din interiorul meu.

Niciodată nu mi-am dorit să fiu bolnav, să sufăr în trupul și în spiritul meu; niciodată! Dar știu că în viață mi se poate întâmpla să ajung într-un scaun cu rotile, să-mi pierd o mână sau un picior, să-mi pierd auzul sau vederea, să devin o epavă. Acesta ar fi un test dur al vieții. Viața îmi poate oferi lămâi foarte acre; important pentru mine este să învăță cum să fac din ele o limonadă. Lacrimile și plânsul fac parte din viața fiecăruia dintre noi; important este să învățăm să le transformăm într-o apă care să ne purifice ființa. Niciodată nu accept eșecul ca o opțiune a existenței. Și totuși, eșecul poate veni ca un musafir nepoftit, sau chiar ca un adversar; important este să învăț să-l transform într-o nouă ridicare, pentru a merge mai departe.

Nu țin nicio listă a adversarilor sau dușmanilor mei; am însă o lungă, interminabilă listă cu persoane cărora le doresc binele, pe care le iubesc și pentru care mă rog în fiecare zi. Sunt multe persoane cu ale căror idei nu sunt întru totul de acord, așa cum nu sunt de acord cu multe din gândurile și dorințele mele. Dar tuturor acestor persoane le doresc tot binele din lume, așa cum mi-l doresc și mie însumi.

Cea mai mare frică a mea este însăși frica și de ea divorțez zilnic; dar o fac elegant și cu zâmbetul pe buze.

Știu că în fața lui Dumnezeu sunt aproape un nimic, dar știu în același timp că sunt atât de prețios în ochii lui încât pentru mine, El este capabil să-și verse iarăși sângele așa cum a făcut-o odinioară pe calvar. Acesta este motivul principal pentru care mă iubesc cu toate forțele, cu toată capacitatea inimii și minții mele.

Nu am niciun copil care să-mi ducă numele mai departe; dar acest lucru nu mă conduce la disperare, căci încerc să picur în inimile oamenilor măcar un strop din iubirea fără margini cu care mă iubește Dumnezeu. Încerc să nu mor prin puterea iubirii pe care o ofer cu generozitate celor din jurul meu.

Nu avem voie să murim atâta timp cât trăim. Să fim recunoscători cerului pentru fiecare zi, pentru fiecare respirație și bătaie a inimii noastre. Să trăim orice moment cu intensitatea iubirii pe care Dumnezeu ne-o oferă cu atâta generozitate.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.