Înălțarea Sfintei Cruci

Conform tradiției, în ziua de 14 septembrie împărăteasa creștină Sfânta Elena a intrat în Constantinopol cu relicva Crucii Mântuitorului, cruce pe care o descoperise în pelerinajul la locurile sfinte din Palestina.

Astăzi, creștinii catolici și ortodocși venerează semnul prin care Cel Rastignit pe lemnul morții a învins moartea. În acest semn mântuitor este învinsă moartea păcatului din noi de către Cel care este învierea și viața noastră.

Crucea pe care o purtăm la gât nu este un simplu obiect decorativ, ci reprezintă semnul care indică direcția de mers a vieții și sensul ei. La prima vedere, crucea poate să ne înspăimânte și să ne facă să credem că viața este o suferință iar acest pământ o vale de lacrimi. Iar Fiul Tatălui care atârnă răstignit pe ea parafează voința unui Dumnezeu care a condamnat omul la suferință și moarte. O astfel de credință și o astfel de viziune asupra vieții sunt exact opusul lui Dumnezeu și a planului său cu omul, creatura lui preferată.

Astăzi, privind și venerând Crucea, suntem îndemnați să-l privim pe Cel care este Iubirea până la sfârșit, o iubire mai puternică decât moartea. A fi creștin înseamnă a accepta cu demnitate viata așa cum este ea, cu bucurii și dureri. A-ți duce crucea înseamnă a trăi iubind; și nu de puține ori iubirea cere renunțări și sacrificii. Nu de puține ori iubirea vieții înseamnă, paradoxal, îmbrățișarea crucii.

De fapt, destinul adevărat al vieții omului este ascuns în destinul Fiului lui Dumnezeu, în planul de mântuire a lui Dumnezeu, Tatăl nostru bun și iubitor. Sărbătoarea de astăzi luminează și dă viață veșnică vieților noastre muritoare. Tuturor, o sărbătoare binecuvântată!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.