În afară de suflet, nu posed nimic

În afară de suflet, nu posed nimic. Doar cu sufletul m-am născut și doar cu el mă voi întoarce la Domnul. Și nici sufletul nu este al meu, căci este darul Celui de Sus. Eu nu sunt decât un dar al lui Dumnezeu. În afară de suflet, tot ceea ce posed reprezintă un opțional și un accesoriu; inclusiv trupul reprezintă o locuință flotantă în care voi locui în cel mai fericit caz un secol (aș vrea eu!). Sufletul din mine, în schimb, este o suflare din veșnicia lui Dumnezeu.

Și lumea aceasta nu-i decât lucrarea lui Dumnezeu în care nu se știe cum și când și-a băgat coada cel rău și a semănat zâzanie. De aceea nu-mi place mie zâzania, pentru că este lucrarea diavolului. Zâzania (răul) reprezintă un mister care-mi tulbură somnul și-mi umbrește lumina zilei.

Trăiesc într-o lume în care îi văd pe oameni îndârjiți să o domine, să o stăpânească. Eu cred că lumea aceasta ar trebui să reprezinte obiectul contemplării noastre. Biblia ne spune că lumea a fost creată suficient de bună pentru ca să nu ne mai apucăm noi acum să o perfecționăm. Căci mai mult decât să o perfecționăm, o mutilăm și o facem mai rea. Aerul, apa, pământul și tot ce crește pe el, toate au fost create bune; toate sunt darul lui Dumnezeu.

Totul este un dar venit de sus. Iar noi, mai mult decât rolul Martei, în această lume avem misiunea de a juca rolul Mariei. Retrași în liniște la picioarele Maestrului (darul Tatălui trimis pe pământ), rolul nostru este în primul rând acela de a-i asculta cuvântul și de a-l pune în practică.
Lumea aceasta este bună și frumoasă, căci este darul lui Dumnezeu. V-ați închipuit vreodată că Dumnezeu ar face daruri rele și urâte?

Cine nu-i de acord cu mine, să ridice mâna sus.

2 gânduri despre „În afară de suflet, nu posed nimic

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.