Gânduri la început de an universitar

Curg anii, mai bine zis, noi curgem prin ei. Iată-mă, așadar, la un nou început de an universitar. Privesc cu drag clădirile universității și ale seminarului unde locuiesc. Toate îmi sunt familiare; le cunosc sălile, coridoarele și mă bucur să-i privesc din nou pe studenți, veseli și încrezători în ei și în instituția de învățământ în care au pășit, unii din nou, alții pentru prima dată.

Este un nou început pe care îl îmbrățișez cu drag, mulțumindu-i cerului că-mi oferă încă odată ocazia de a oferi lumină și căldură celor pe care îi voi vedea în bănci în fața mea, dar pe care îi consider prieteni și cu care vreau să realizăm multe lucruri frumoase.

Eu privesc școala ca un lăcaș de lumină și înțelepciune. Dar în același timp, o privesc și ca pe o casă unde toți, studenți și profesori, formăm o mare familie, în care toți avem de învățat unii de la alții. Mie, studenții îmi transmit speranțele, dorințele, căutările și dubiile lor. Privesc în ochii lor și primesc de la ei bucuria și încrederea în prezent și în viitor. Ei își construiesc acum viața de mâine. Împreună cu ei și eu îmi construiesc prezentul și viitorul meu. Studenții îmi oferă o infuzie de tinerețe a minții și inimii și pentru aceasta le sunt adânc recunoscător, căci ei sunt rațiunea mea de a fi în universitate.

Pentru a le oferi ceva important, este necesară o cunoaștere a lumii în care trăim și a celei în care vor intra în curând, căutându-și un loc de muncă și un rost în viață. Este inutil să repet că piața muncii este confuză, fluidă și nesigură, așa cum este toată societatea în ansamblul ei. Privesc cu realism lumea în care trăiesc și încerc să adaptez cunoștințele oferite studenților la exigențele și provocările actuale. Misiunea mea la catedră nu este doar aceea de a preda o învățătură care să rămână la nivelul pur teoretic și mintal. Rolul meu este mult mai mare și mai exigent, dar și mai dificil în același timp. Încerc să-i ajut pe studenți să se ancoreze în realitatea acestei lumi și să aibă puterea și curajul de a o schimba în mai bine. Devenind mai luminați, să ofere mai multă lumină celor din jur. Devenind mai oameni, să facă lumea noastră mai umană și mai conformă cu planul Celui care ne-a creat pe toți.

Dragi cititori, am o rugăminte pentru voi toți: Puneți un gând bun la Cel de Sus pentru mine și toți studenții mei. Vă mulțumesc frumos anticipat!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.