Flexibilitatea

În sfânta zi de Crăciun a anului 1989, cuplul Ceaușescu a fost împușcat în curtea unității militare din Tîrgoviște. Mă întreb dacă familia Ceaușescu nu ar fi ajuns la adânci bătrâneți, dacă președintele, sau mai ales soția lui, ar fi fost mai maleabili și mai receptivi la noutățile și schimbările care erau în Europa de Est înainte de anul 1989. Dacă nu ar fi fost atât de îndârjiți pe pozițiile lor și ar fi înțeles necesitatea unor schimbări și reforme nu doar socio-economice, cât mai mult culturale și pur umane, tot ar fi pierdut puterea, dar ar fi fost puși deoparte și și-ar fi putut mânca liniștiți pensia până la adânci bătrâneți. Dacă ar fi procedat așa, poate nici Iliescu și Securitatea nu ar fi înscenat așa-zisa revoluție care a ucis atâtea vieți nevinovate, de care nimeni încă nu dă cont în fața legii.

În viață este foarte important să nu crezi că deții adevărul absolut și că doar tu ai dreptate, iar ceilalți sunt în eroare și trebuie ca tu să-i corijezi, iar dacă nu vor, să o faci cu forța sau să-i scoți din joc, să-i marginalizezi și să le neutralizezi orice acțiune. Noi oamenii ar trebui să învățăm de la trestie cum să ne mulăm în stânga și în dreapta, în funcție de cum bate vântul. Aceasta nu înseamnă nicidecum acceptarea compromisurilor de tot felul, cameleonism sau cum este în politică, traseismul de la un partid la altul. Înseamnă, în schimb, să rămâi adânc înrădăcinat în solul principiilor și valorilor de viață care niciodată nu sunt negociabile, dar în același timp să asculți și să accepți și ceea ce alții au de spus. Înseamnă apoi a nu te plasa niciodată în centru, dorind ca toți și toate să graviteze în jurul tău. Și mintea cea mai puțin cultivată este înzestrată de Creator cu gândire și capacitatea de a-ți spune ție, celui ce te consideri luminat și înțelept, lucruri foarte importante, de care dacă ții cont, ai de câștigat tu și ceilalți.

Flexibilitatea și maleabilitatea te ajută să rămâi în picioare chiar și atunci când te bat vânturi puternice, din toate părțile. Dacă ești rigid și încerci să rămâi țeapăn, s-ar putea ca un vânt mai puternic sau o furtună să te frângă și să te culce la pământ. Poate cineva va spune că a ne înclina în toate părțile, după cum bat vânturile, ne îndepărtează de Isus Cristos, pentru care da a fost da și nu, nu; albul a fost alb și negrul, negru. Dar dacă citim mai cu atenție și fără grabă evangheliile, vom descoperi cum Isus a fost foarte flexibil, înțelegător și apropiat de cei pe care puritanii intransigenți, adică fariseii și cărturarii, îi considerau mari păcătoși și cu totul lipsiți de importanță. Cristos a fost inflexibil nu cu păcătoșii, ci cu inflexibilii, adică cu cei care se considerau drepți în fața lui Dumnezeu și a oamenilor.

Mă gândesc acum la unele gesturi și atitudini sau luări de poziție ale actualului Sfânt Părinte, Papa Francisc, pe care intransigenții îl consideră puțin ieșit din orbita dreptei credințe și morale creștine. Faptul că papa Francisc se pleacă cu multă atenție, dragoste și înțelegere spre cei care nu se comportă ca majoritatea (adesea falsă și ipocrită), este privit de conservatorii intransigenți ca un fel de semi-erezie. Dar oare Duhul lui Dumnezeu nu suflă și în mintea și inima celor pe care mulți i-am declarat păcătoși, pe care îi combatem și, dacă am putea, i-am scoate din țesutul nostru social și din comunitatea creștină? În intransigența și autosuficiența noastră, riscăm să rămânem singuri, îmbrățișând în brațe doar dreptatea noastră. Dacă acceptăm doar punctul nostru de vedere, riscăm să devenim obtuzi și să nu vedem nenumărate alte puncte de vedere, poate nu la fel de valide ca ale noastre, dar dacă le-am acorda importanță, punctul nostru de vedere nu ar mai rămâne doar un punct, ci ar deveni un întreg orizont care ne-ar ajuta să vedem mult mai bine, iar linia orizontului s-ar muta departe, mult mai departe decât este acum.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.