Fii tu însuți

Este bine ca în viață să avem modele pe care să le urmăm și care să ne inspire în împlinirea propriei vocații, a propriei misiuni. Pe de altă parte însă, compararea cu alții poate deveni pentru noi izvor de nemulțumire și neliniște. Dacă vom intra în concurență cu alții, încercând să-i depășim, nu vom avea timp suficient să ne bucurăm de ceea ce avem și de ceea ce suntem. Dacă viața și comportamentul altora vor fi în atenția noastră, ne vom neglija pe noi înșine și propria viață.

Nu-i cazul să ne întrebăm dacă suntem mai buni decât alții. Nu ne obligă nimeni să intrăm în concurență cu cei care au mai mult decât noi, sau sunt mai buni decât noi. Scopul nostru nu este de a-i depăși pe alții, ci de a fi noi înșine. Dacă ne vom compara cu sfinții, eroii și martirii, vom constata că suntem niște sărmani păcătoși, mici și neputincioși. Dacă vom sta prea mult cu ochii ațintiți spre înălțimile cerului, s-ar putea să neglijăm misiunea noastră de a transforma acest pământ într-un colț de rai. Datoria noastră nu este aceea de a-i depăși în virtute și sfințenie pe alții, ci de a ne realiza, de a ne împlini propria personalitate. De exemplu, nu-i necesar să încercăm a lua nota10 la examen, depășindu-l pe colegul care a luat doar nota 9, iar dacă nu reușim prin propriile noastre capacități, să apelăm la fraudă, adică la copiat. Important este să ne folosim proprii talanți, propriile capacități, fără a ne întreba dacă ele sunt mai multe și mai performante decât ale colegului de clasă.

Dumnezeu a sădit în noi suficiente calități pentru a deveni ceea ce suntem chemați să fim. Izvorul neliniștilor și nefericirii noastre constă în încercarea de a fi mai buni decât alții. Dacă vom intra în această concurență, mereu se vor găsi alții mai buni decât noi, iar acest fapt va constitui un motiv continuu de nemulțumire și insatisfacție. Televiziunea și mass-media ne propun noi modele care ne captează gândurile și atenția și pe care, chiar inconștient, încercăm să le imităm. Fredonăm melodiile altora, ne îmbrăcăm după cum ne propun trendurile mereu altele, mâncăm după cum ne învață master chef, ne schimbăm gadget-urile etc. Suntem mereu într-o continuă imitare a altora, iar dacă ne întreabă cineva cine suntem noi cu adevărat, cred că multora le va fi greu să răspundă. Știm să ne definim mai mult în comparație sau rivalitate cu alții. Unul se consideră ortodox, adică nu este ca vecinul catolic, și invers. Cineva se consideră blond, în comparație cu cel brunet. Altul se consideră bogat, în rivalitate cu cel sărac. Sau drept și pe calea cea bună, spunând că el nu este ca păcătoșii și nedrepții de care este plină lumea.

În noi sunt suficiente calități pentru a fi ceea ce trebuie să fim. Nu ne cere nimeni să copiem calitățile altora, să imităm modul lor de a gândi și a se comporta, să avem mașinile sau casele altora, banii și averile lor. Important este să ne dezvoltăm propriul potențial intelectual și afectiv. Mama natură ne-a creat suficient de frumoși pentru a nu avea nevoie de implanturi cu silicon, nici de tatuaje, piercing-uri; nici chiar de rimeluri și farduri. Nu cred că este necesar ca fetițele să imite păpușa barbie, iar tinerele pe Lady Gaga. Nici bărbaților nu trebuie să le curgă ochii după Clooney, iar stilul vestimentar slim fit chiar nu știu la ce ajută.

De ce uităm mereu un lucru esențial, să fim noi înșine? De ce oare?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.