Eu sunt cu voi

Obișnuim să ne gândim la Dumnezeu ca la cel atotputernic, care din nimic a creat totul. Dar mă uit la pruncul din ieslea Betleemului și văd un Dumnezeu total neputincios, un copilaș a cărui viață depinde în totalitate de grija mamei și tatălui său adoptiv. Ne gândim la un Dumnezeu drept, care răsplătește binele și pedepsește răul, dar iată că în lumea noastră criminalii se plimbă în deplină libertate; ba chiar unii dintre ei ajung șefi de state și popoare. Obișnuim să-l numim pe Dumnezeu atotștiutor, dar iată că în lumea mea adevărul umblă cu capul spart iar minciuna are picioare lungi, nu scurte. Pe scurt: Cu rațiunea mea nu-l pot nicidecum concilia pe Dumnezeu cu lumea în care trăiesc.

Am nevoie de lumina credinței pentru a putea dezlega nodul paradoxurilor dintre Dumnezeu și om. În lumina Bibliei încep să pricep că gândul și planul lui Dumnezeu cu omul sunt diferite de felul nostru omenesc, pur rațional de a privi lucrurile. Cheia care deschide ușa misterului în toate paradoxurile din lumea oamenilor se numește ”legământul de iubire” al lui Dumnezeu cu creatura sa predilectă, omul. Atât de mare este iubirea Lui pentru noi încât se face una cu fiecare dintre noi, în toate, în toate bucuriile și durerile noastre, în slăbiciunea, ba chiar și în moartea noastră. ”Destinul” lui Dumnezeu se contopește cu cel al nostru, încă din momentul conceperii și continuă până la punerea noastră în groapă; mai mult, continuă și dincolo de moarte. Nu știu cât de conștienți suntem de prezența lui în noi atunci când suferim, când suntem neînțeleși, folosiți de alții sau respinși ca un gunoi pe care îl arunci în tomberon. Misterul legământului de iubire a lui Dumnezeu cu omul luminează misterul tuturor suferințelor, contradicțiilor și chiar al morții noastre.

Relațiile noastre interumane sunt bazate pe o formă contractuală. Chiar legământul sacru al căsătoriei este înțeles și interpretat de către legea civilă ca un contract pe care cei doi parteneri îl pot desface atunci când una sau ambele părți nu mai respectă clauzele contractuale. Atunci legea pronunță decizia numită divorț prin care cei doi soți se separă, își împart copiii, bunurile și fiecare își vede de viața lui așa cum crede de cuviință. În câmpul muncii, relațiile dintre angajați și angajatori sunt contractuale, iar când aceste condiții și clauze contractuale nu mai sunt respectate, sau când unuia sau altuia nu-i mai convin aceste condiții și clauze, contractul este desfăcut, anulat. În general, relațiile noastre interumane, indiferent de natura lor, sunt tot contractuale, bazate nu pe iubire dezinteresată, nu pe ceea ce ne spune Dumnezeu, ci pe interesele și capriciile noastre. Egoismul și răutatea din inima noastră reprezintă rădăcinile tuturor dezordinilor și nedreptăților din lume; păcatul este rădăcina răului care ne atacă și ne rănește pe toți.

Pentru a trăi o viață bună și frumoasă este absolută nevoie de fidelitatea noastră față de legământul de iubire pe care Tatăl ceresc l-a înfăptuit cu cu noi în persoana lui Isus Cristos. Aici este cheia care deschide și luminează tot misterul paradoxurilor și contradicțiilor din viața noastră și din lume, în general. De aceea, îndrăznesc să afirm că secolul nostru ori rămâne religios, ori va dispărea într-un haos total. Dar, tot credința îmi aduce aminte de promisiunea lui Isus Cristos: ”Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Mt 28, 20)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.