Egal între egali

Nu-i așa că ne simțim bine atunci când cineva ne laudă și scoate în evidență calitățile noastre? Nu-i așa că suntem bucuroși atunci când ne considerăm mai buni și mai performanți decât alții? 

Dacă am fi mai înțelepți, am pricepe că atunci când ieșim în evidență, nu facem altceva decât să ne hrănim orgoliul de a fi diferiți de semenii noștri și cât se poate, deasupra lor. Așa am creat noi, oamenii, spiritul de competiție care aduce mult progres material, dar din punct de vedere etic, creștin ne separă unii de alții, ne face egoiști și individualiști. 

Apreciem oamenii care au ajuns la performanțe deosebite și ne uităm cu jind la casa sau la mașina vecinului, care sunt mai mari decât ale noastre. Suntem geloși și ne roade invidia pentru salariul mai mare al colegului de serviciu. Suntem nemulțumiți sau chiar frustrați că altul este mai talentat, mai frumos sau mai înalt decât noi.

Nu ne dăm seama că dorind să fim diferiți de ceilalți, nu facem altceva decât să hrănim iluzia fericirii noastre. Spiritul de competiție dintre oameni înseamnă, este adevărat, o depășire a propriilor limite, dar în același timp ne distanțează de semenii noștri și ne închide tot mai mult în carapacea orgoliului, adică a singurătății. Cel care spune că nu este ca ceilalți, automat se exclude din rândul lor și se plasează sus, tot mai sus într-o singurătate care îl face rece sau chiar cinic cu ceilalți oameni.

În fiecare an sărbătorim Nașterea Domnului, adică venirea Fiului lui Dumnezeu între noi, făcându-se asemenea nouă. Oare am înțeles vreodată semnificația și lecția acestei mari sărbători? Adică am înțeles faptul că Dumnezeu însuși se simte mulțumit și fericit atunci când împarte cu noi toți condiția noastră umană? 

Mulțumirea noastră este atunci când suntem ca toți ceilalți, când nu ne considerăm superiori nimănui. Atunci când trăim din plin bucuriile și durerile altora, atunci trăim o bucurie nespusă, deoarce atunci ne asemănăm cu Dumnezeu Emanuel=Dumnezeu cu noi. Fericirea noastră este în solidaritatea cu cel de lângă noi. Deși spiritul divin din noi ne trage mereu spre înălțimi, liniștea și pacea interioară ne-o vom găsi atunci când vom recunoaște că, în fond, suntem ca toți ceilalți oameni, adică fragili și muritori. Atunci când vom îmbrățișa condiția noastră umană, atunci ne vom regăsi pe noi înșine și vom descoperi cu mirare că toți suntem egali, iar superioritatea pe care credem că o avem nu este decât o iluzie și un drog. În acest univers există doar o singură ființă superioară, Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.