Ecologia planetei – ecologia umană

 Pământul acesta cu tot ceea ce este pe el, aerul de deasupra lui, stelele cerului, ca și întregul univers, totul reprezintă creația și darul Domnului. Noi înșine reprezentăm darul lui Dumnezeu; totul este un dar și totul ar trebui să reprezinte un har și o mulțumire înălțată spre cer pentru ceea ce am primit.

Dar iată că pământul și bunurile lui au devenit cauză de conflicte, ură și rivalități între oameni. Oare există familii la sate care să nu fie în conflict cu vreun vecin pentru un hat între grădini, pentru un gard sau un petec de pământ? Pământul acesta cu bunurile lui a devenit motiv de conflict, de lupte și războaie între puternicii lumii și între țări și popoare. Omului nu-i mai ajunge pământul și dacă ar putea i-ar distruge pe toți și ar lua în stăpânire globul întreg cu toate cele 24 de meridiane ale sale; lăcomia lui nu are margini. Și uite așa, paradisul pământesc oferit de Creator lui Adam și Eva riscă să fie transformat de urmașii acestora într-un iad. 

Dominați de lăcomia noastră fără margini, facem orice pentru a mări producția la hectar și otrăvim solul cu tot felul de produse chimice. În felul acesta, tot ceea ce băgăm în gură este contaminat și ne slăbește sănătatea (trăiască industria farmaceutică!). Am murdărit apa, am otrăvit aerul pe care îl respirăm, am tăiat pădurile și în goana noastră nebună după înavuțire ne facem viața tot mai grea. Deja primim avertismente grave: fenomene meteorologice alarmante, avansarea deșertului, creșterea temperaturii globale, topirea ghețarilor și dispariția multor specii de plante și animale. Pământul și natura înconjurătoare simt din plin rănile pe care le-am produs în trupul lor; plâng și țipă la noi de durerile pe care i le-am pricinuit. Riscăm să devenim asasinii planetei pământ.

Criza globală ecologică reprezintă dincolo de aspectele ei fizice, materiale o criză antropologică, umană și fiecare suntem responsabili de această criză.

În înțelepciunea lui, Creatorul a sădit un echilibru și o armonie în toate și între toate. Pe noi oamenii ne-a creat ca frați și surori, iar în inimile noastre a pus legea iubirii care ne face pe toți egali, cu drepturi egale asupra tuturor bunurilor pământului. O armonie și un echilibru există în lumea plantelor și animalelor și aceeași armonie ar trebui să existe între om și tot ceea ce îl înconjoară. În toți și în toate există legi nescrise care guvernează buna funcționare a întregii creații, inclusiv a omului. Ceea ce noi trebuie să învățăm de mici copii și apoi toată viață este trăirea în pace și bună înțelegere nu numai cu semenii noștri, dar cu tot ceea ce există. Ar trebui să învățăm să călcăm cu sfială pe firul de iarbă, căci și el este darul Domnului. Întregul pământ este casa lui Dumnezeu, în care noi oamenii, fiii lui, trebuie să trăim ca frați și surori. În casa lui oferită nouă în stare perfectă de sănătate, ordine și curățenie, nu ar trebui să existe nimic murdar, nimic toxic și otrăvitor, nimic urât și nelalocul lui. Ar trebui să știm apoi că nu suntem proprietarii, ci doar administratorii bunurilor lui Dumnezeu și chiar dacă avem pământ, case și multe bunuri trecute în proprietatea noastră, unicul și supremul proprietar a tot ceea ce există, inclusiv al nostru, rămâne doar Dumnezeu.

Pe zi ce trece, cea mai importantă și grea problemă de rezolvat pentru omenire este cea ecologică; o ecologie care înainte de a fi a naturii, este cea a omului, a minții și inimii lui. Căci toate relele și dezechilibrele din natură și de pe întregul pământ își au rădăcina în inima omului și în profunzimea ființei sale, ispitită și alterată de păcat. De aici, din adâncul ființei umane trebuie să pornească orice inițiativă de însănătoșire a planetei pământ. Aici văd eu una dintre principalele misiuni ale bisericii în lumea actuală. Dar nu numai biserica, ci orice instituție civilă, guvernele și statele, toate trebuie să-și facă o prioritate nu din reforme fiscale, administrative și economice, ci din readucerea oamenilor în matca lor normală în care i-a pus Dumnezeu. Căci, repet, toate dezechilibrele și anomaliile de pe pământ, toate, absolut toate pleacă de la om. Criza globală ecologică reprezintă dincolo de aspectele ei fizice, materiale o criză antropologică, umană și fiecare suntem responsabili de această criză. Înainte de a-i arăta cu degetul pe alții, fiecare să ne privim pe noi înșine.

Ce trebuie să facem, în concret? De exemplu, astăzi să nu învârtim cheia în contactul mașinii și dacă chiar avem nevoie să ne deplasăm pe o distanță mai mare, să ne urcăm într-un autobuz, în tramvai sau în tren. V-aș propune bicicleta, dar cineva ar putea spune că-mi fac singur publicitate.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.