Ce este viața?

Viața este o continuă lecție predată de un învățător al cărui chip îl putem vedea în tot ceea ce este în jurul nostru, dar mai ales în noi înșine, în adâncul ființei noastre. Cel mai bun profesor putem fi chiar noi, dar pentru aceasta este necesar să tăcem mult și să ascultăm și mai mult. Să ascultăm lecția pe care ne-o predă zilnic conștiința și să fim atenți la șoaptele inimii noastre. Căci din adâncul ființei noastre ne vorbește Cel care ne-a creat și continuă să locuiască în templul lui cel viu, care suntem noi înșine.

Viața ne dă și palme, ne șfichiuiește, ne dă și brânci pentru ca să ne îngenuncheze și să ne arunce cu fața în țărână. Deja plânsul în care ne naștem prevestește destinul fiecăruia în această vale de lacrimi. Dar este bine de știut că lacrimile vieții ne purifică privirea și ne fac să vedem mai bine și mai clar chipul semenilor noștri, mulți dintre ei vărsând mult mai multe lacrimi decât noi.

Suferințele și lipsurile vieții reprezintă o lecție a solidarității tuturor fiilor lui Adam și ai Evei. Slăbiciunile și căderile noastre trebuie să devină lecții de sprijin și ajutor reciproc. Pășind pe drumul vieții îi vedem pe mulți care se împiedică și cad. Viața nu este o cursă sau un concurs în care fiecare se grăbește, singuratec, să-l depășească pe semenul său, considerându-l un concurent sau adversar. Viața este un mers împreună în ritmul dat nu de performeri, ci de cei mai slabi, de cei care au nevoie să fie sprijiniți și încurajați. Viața este un suprem act de solidaritate, de altruism și generozitate. Cine se grăbește să ajungă primul la poarta raiului va fi întrebat acolo de către sfântul Petru: De ce ai sosit aici singur?

Viața înseamnă o locuire împreună sub același soare, în aceeași casă comună numită pământ. Marea iluzie în care ne lăsăm târâți este aceea de a ne închide în casele noastre, iar între o casă și alta, în loc să fie căi de comunicare și uși larg deschise, constatăm că au crescut buruieni și bălării, sau s-au ridicat ziduri înalte și sunt porți ferecate apărate de câini periculoși și de sisteme de pază sofisticate. Toate acestea sunt prevestitorii ghinionului și chiar ai falimentului nostru.

Viața, ca și banii, dacă nu circulă de la un om la altul, nu are valoare. Poți să ai mulți bani în cont, dar dacă ei nu produc, dacă nu sunt investiți continuu, pot să fie cu miliardele, nu au nicio valoare. Cu cât ne deschidem mai mult, cu cât oferim mai mult din noi înșine, cu atât devenim mai oameni, mai împliniți, mai fericiți. Viața nu înseamnă acaparare și acumulare lacomă și nesătulă, ci oferire, o ofertă benevolă, zilnică și generoasă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.