Candidat la președinția propriei vieți

Aflu cu mirare că 23 de cetățeni români și-au anunțat deja decizia de a candida la cel mai înalt fotoliu în stat: președintele României. Dacă unii candidați au deja o notorietate cunoscută multora, în frunte cu actualul președinte, despre cei mai mulți, personal, nu știu mare lucru. Dar nu necunoașterea mea despre viitorii posibili președinți ai statului vreau să-mi spun părere, ci despre cu totul altceva, și anume: sforăitoarea banalitate a majorității candidaților, în frunte cu doamna prim ministru. Pe majoritatea candidaților i-aș asemăna cu niște elevi din clasele elementare care vor să devină directorul școlii, fiecare împopoțonându-se cu tot felul de merite, declamând lozinci care mai de care mai fanteziste. Cel mai mult m-a impresionat declarația acelor candidați care vor să reînvie în această țară spiritul dacilor liberi. Aceasta este vâna puternică și viguroasă, vâna lui Burebista și Decebal, ținând ridicat stindardul cu capul de lup de care s-au speriat toți romanii și tot imperiul lor.

Nu mă ocup de politică, căci nu-s politican, dar tot răsfoind internetul în căutare de informații despre cei 23 de prezidențiabili, îmi vine să râd, dar și să plâng în același timp. În fața găunoaselor sloganuri comuniste, am avut doar sentimente de respingere, de protest și de dezgust. În fața majorității celor 23 de personaje, am doar o întrebare care mă neliniștește: De fapt, eu în ce țară trăiesc? Aceștia să reprezinte vârfurile României? Dacă societatea și politica românească, în cele trei decenii de libertate și democrație, a fost capabilă să trimită pe scena publică astfel de persoane, aceasta înseamnă că ne scăldăm într-o mizerie și banalitate demne de plâns. Mă așteptam să văd și eu aliniați la startul pentru cursa Cotroceni oameni luminați, clarvăzători și vizionari pentru prezentul și viitorul țării, oameni integri, nepătați și curajoși. Dar, din păcate, nu-i așa. Incompetența, corupția, lipsa de profunzime în gândire și viață reprezintă notele comune ale majorității candidaților. De fapt, ei sunt oglinda acestei țări care demult a luat-o la vale, cel puțin din punctul de vedere al valorilor și principiilor sănătoase de viață.

Și acum să-i lăsăm în pace pe cei 23 de candidați la funcția supremă în stat și să ne întoarcem privirile spre propria ogradă și propria persoană. Să ne întrebăm, privindu-ne cu sinceritate în oglinda sufletului și conștiinței noastre: Ce notă ne acordăm nouă înșine, ca cetățeni și creștini? De când am coborât din leagăn și până în prezent, am intrat noi cu toate forțele în competiția vieții, avizi de cunoaștere și perfecționare a caracterului și demnității noastre? Am lucrat înțelept și destoinic cu talanții pe care Creatorul ni i-a dăruit? Am strălucit în fața celorlalți, sau ne-am pitit sub obroc într-o gheboasă și păguboasă comoditate? Cu ce mari bravuri ne putem lăuda în viața noastră? Din credință și religie, mulți au făcut o haină pe care o îmbracă când și cum au chef, sau au diluat și sărăcit creștinismul adaptându-l propriei mediocrități. Aș asemăna creștinismul acestora (și nu sunt puțini) cu un iaurt cu 0,1 % grăsime, iar uneori am dubii că provine de la o vacă adevărată; sau, mai degrabă, este rezultatul unor prafuri amestecate într-un laborator; adică este un fake, așa cum sunt mai toate produsele pe care ni le vând chinezii. Iar ca cetățeni, cu ce anume putem ieși în față? Cu absenteismul masiv de la vot? Cu nepăsarea gravă față de spațiile și bunurile publice, și cu ceea ce se întâmplă în societate? Cu ce ne remarcăm, cu complicitatea în încălcarea sau nerespectarea legilor? Cu ce se pot lăuda elevii, cu faptul că se trag de șireturi cu profesorii? Cu ce se laudă studenții? Cu faptul că dacă ar fi lăsați nesupravegheați, aproape toți ar copia la examene? Și exemplele pot continua pentru fiecare etapă a vieții noastre.

Cu siguranță, această toamnă va fi marcată de cursa pentru Cotroceni. Să-i lăsăm pe cei 23 de candidați ai cursei prezidențiale (atâția erau ieri, 4 septembrie) să-și alerge pe pista concursului până pe 10 noiembrie; aproape cu siguranță, cursa se va prelungi cu turul al doilea. Mult mai bine ar fi ca pentru fiecare dintre noi, fiecare zi să reprezinte un concurs pentru a deveni oameni, cetățeni și creștini adevărați. Succes tuturor, inclusiv mie!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.