Atenție, ceață!

Puține lucruri îmi sunt clare, printre acestea numărându-se dorința oamenilor pentru bani și bunuri materiale și graba pe care o au pentru acumularea acestora.

Nu sunt clare granițele dintre păcat și viciu, dintre adevăr și minciună, dreptate și nedreptate. Nu sunt clare nici limitele dintre kitch și artă, dintre o clădire cu adevărat rezistentă și durabilă în timp și una construită din materiale ieftine, dar atrăgătoare în ochii posibililor cumpărători. Nu știm dacă sunt cu adevărat bio produsele alimentare de pe anumite rafturi, comparativ cu altele unde nu este menționată calitatea bio a alimentelor. Și tot așa, nu este clar (de fapt este clar, dar nu se spune) faptul că rochia albă a miresei nu are nimic de-a face cu virginitatea ei. Cam așa merg lucrurile în mai toate sectoarele vieții.
Este greu, dacă nu cumva aproape imposibil să trăiești în adevăr și cu înțelepciune într-o lume în care conținutul este diferit de ceea ce ne spune ambalajul lui.

Printre alte ”defecte”, îl am și pe acela de a încerca să văd clar lucrurile și să înțeleg clar sensul cuvintelor pe care oamenii le pronunță. Cine este de vină, eu sau școala care m-a format în care la filosofie am fost învățat cum să disting lucrurile (în latină se spune distinguo)?

Nu știu dacă voi ați încercat să vă trăiți viața cu înțelepciune și în adevăr. Referitor la acest fel de a ne trăi viața, fostul rector al universității Cuza folosește expresia ”cu dreapta cumpăneală”, iar mie îmi place mult această expresie. Dacă în perioada comunistă, toată ideologia aceea de tristă pomenire eu o asemănam cu cineva care ține o capră de coarne dar îți spune că este ciută, în prezent în fața ochilor minții noastre s-a așternut o mare ceață, așa cum plutește în dimineața aceasta deasupra Iașiului. În ochii mei, noile generații orbecăiesc în ceață spre un viitor care nu se vede și nu se știe cum va arăta. Am impresia că pentru teritoriul acestei țări lipsește o lanternă care să lumineze bine pământul ei, pentru ca locuitorii de aici să vadă încotro se îndreaptă. Mai grav mi se pare însă faptul că mulți nici măcar nu-și pun întrebarea încotro se îndreaptă. A încercat actualul președinte (și viitor președinte?) să ne propună un proiect de țară numit România educată, dar eu nu am înțeles mare lucru din acest proiect. Ceața pleacă de la Cotroceni? Sau, mai degrabă pleacă din mintea majorității românilor. De fapt, este o ceață deasupra teritoriului țării, sau ceața a cuprins materia noastră cenușie și gândurile care mișună pe ea?

Nu putem fi siguri pe multe lucruri, adică pe majoritatea, inclusiv pe propria viață. Într-o lume nesigură, în ceață și ambiguă avem dificila misiune de a face alegerile cele mai potrivite, alegeri înțelepte și care să ne mențină pe calea adevărului și a binelui adevărat. Doar că și aici lucrurile se complică, fiindcă fiecare își definește ce este adevărat și bine pentru el. Mi s-a întâmplat nu de puține ori ca atunci când mi-am permis să spun adevărul, de fapt, să zgândăresc o rană și să mă trezesc cu tot felul de reacții neplăcute. Cineva care lucrează în jurnalism îmi spunea că românii trebuie hrăniți zilnic cu știri. Oare sunt pesimist când spun că românii nu se simt mulțumiți dacă nu îi minți și dacă nu trăiesc în minciună? Este și aceasta o ceață a minții noastre și nici religia nu este scutită de acest pericol.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.