A fi om înseamnă a fi bun

Toți aparținem în egală măsură aceleiași umanităț, adică toți suntem egali. Egalitatea nu înseamnă să te tragi de șireturi cu cel care în societate are un rol mai mare decât al tău, nici să-ți permiți să spui orice despre oricine. Natura umană prezentă în egală măsură în toți oamenii ne face pe toți frați și surori, și așa cum suntem buni cu cei de același sânge cu noi, la fel trebuie să fim buni cu orice semen al nostru. Bunătatea este hrana care susține în existență umanitatea noastră. Bunătatea nu este o simplă filantropie pe care o practicăm atunci când ne place nouă, când am dormit bine și în acea zi avem chef să fim buni cu cei din jur. Bunătatea face adevărată umanitatea noastră, iar un om care încetează să mai fie bun, de fapt începe să moară ca om. Bunătatea reprezintă însăși esența vieții noastre. Buni trebuie să fim în primul rând cu noi înșine, imitând mamele noastre care atât de bune au fost și sunt cu noi încât ne dau din însăși trupul și viața lor; datorită lor, noi existăm. Deși rămânem diferiți, din fericire, Dumnezeu ne-a creat egali. Adică, în concret, la fel de mult sunt chemat să-l iubesc și să fiu bun cu semenul meu, așa cum sunt cu mine însumi. Mie nu-mi dau palme, nici nu mă vorbesc de rău; bunătatea din natura mea îmi cere să mă comport la fel și cu ceilalți oameni.

Ceea ce a intervenit între oameni, în primul rând în omul caucazian, este competiția, adică să-ți faci drum cu coatele, dându-i deoparte pe ceilalți (lăsându-i în urma ta), pentru a ieși tu în frunte. Este adevărat că prin competiție, lumea progresează în cunoaștere și acumulează mai multe bunuri. Doar că această competiție mă face să-l consider pe aproapele meu nu ca un egal cu care trebuie să fiu bun, ci ca pe un concurent pe postul pe care eu vreau să-l ocup, sau, mai grav, ca pe un adversar. Ar trebui să învățăm lecția pe care ne-o dă Fiul lui Dumnezeu și fratele nostru în umanitate. El nu a venit între noi pentru a-l înlătura de la putere pe Irod și să se așeze pe tronul lui. Nu a intrat în competiție nici cu poporul simplu, nici cu preoții de la templu, nici cu autoritățile Romei cotropitoare. Isus Cristos ne arată și ne spune că cine vrea să fie mai mare, să se facă slujitorul tuturor. Adică, întoarce competiția pe dos și o transformă în slujire. În mod concret, ne arată și ne spune că trebuie să spălăm și picioarele celui care ne trădează. Aceasta este bunătatea care ne ajută să rămânem oameni.

Bunătatea face adevărată umanitatea noastră, iar un om care încetează să mai fie bun, de fapt începe să moară ca om

Lumea noastră (mă refer nu doar la cea românească) a intrat demult în competiție. În contextul nostru local, dacă în perioada comunistă eram în competiția depășirii a nu știu câte tone de grâu la hectar, acum românii au intrat în competiție cu Occidentul și fac orice pentru a deveni mai bogați decât cei pe la ușile cărora muncesc acum. Oamenii noștri nu au mers în Vest pentru că aici mureau de foame, ci pentru a-și construi o casă (cele mai multe sunt supradimensionate în raport cu necesitățile unei vieți decente) și pentru a-și cumpăra unul, două, trei sau chiar mai multe apartamente pe care apoi să le închirieze și să câștige bani din chirii. Și mulți au reușit, depășindu-i în aceasta pe mulți occidentali. Eu am circulat mult prin Occident și trebuie să spun că majoritatea caselor construite de români sunt mai mari decât ale multor occidentali. Românul este competitiv. Nu-mi rezultă însă că a devenit și mai bun; dimpotrivă, ce constat în România post-ceaușistă este mai multă închidere în propriile probleme și mai mult egoism și răutate decât erau în vremea copilăriei mele. Iată unde ne-a dus intrarea în cursa competiției cu Occidentul. Singura noastră competiție ar trebui să se inspire din ceea ce ne spune apostolul Paul: Întreceți-vă în a vă stima unii pe alții (Rm 12, 10). Și nu există nicio zi din viață în care să nu fim chemați la urmarea acestui îndemn. A fi buni cu noi și cu ceilalți oameni reprezintă o chemare și o provocare zilnică, fără nicio zi de pauză sau concediu.

Un gând despre „A fi om înseamnă a fi bun

  1. PSIHOPATÍE, psihopatii, s. f. Boală psihică; spec. stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. – Din fr. psychopathie.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.